Mi-am facut acest blog ca sa si ca sa nu sa. SA imi exprim si eu parerile mele despre ceea ce fac in privinta meseriei mele si SA NU scriu, decat ocazional, despre viata mea privata.
O sa scriu despre frustrarile mele, despre oamenii cu care sunt nevoita sa lucrez, despre ce inseamna sa fii femeie si sa lucrezi intr-un mediu 90% de barbati...si cu asta am zis tot! :))
Cica noi artistii avem o problema(bine, recunosc, mai multe :P): nu putem lucra daca nu avem inspiratie in momentul X. Ei bine,imi cam lipseste acum inspiratia de a scrie mai multe...dar e un inceput....Dar, o sa mai "zic" ceva despre mine. Eu in 8 ani de zile de cand lucrez ca designer mi-am facut o faima ca sunt buna in ceea ce fac, ca am realizat destul de multe proiecte apreciate de catre beneficiari si de "public"..bla bla bla....ca apar de 3 ani pe prima pagina intr-o revista locala, actualmente nationala, si am mai avut aparitii si in alte ziare si reviste locale si nationale, darrrrrrrr, am mai castigat o "faima": zice lumea ca nu-s diplomata :)) De ce? Pentru ca sunt foarte directa si am un mod de abordare a situatiilor pe santiere pe masura. Sincer, nu ma deranjeaza, pentru ca ma consider de 1000 de ori mai puternica, mai cu caracter, pentru faptul ca am curajul de a fi directa si sincera si de a trata omul ca om, nici superior, nici inferior, si singurii oameni care apreciaza asta la mine sunt oameni inteligenti si pe mine ma intereseaza oricum numai cei cu care poti comunica si care pot intelege orice situatie.
Mi-am acumulat multe invidii, multe tentative de sabotare a muncii mele, dar asta imi demonstreaza un singur lucru: ca reprezint concurenta periculoasa pentru niste persoane care nu au incredere in munca lor..poate din cauza ca stiu si ei ca nu-si fac bine treaba?!?? hmmm, poate :D
Oricum, atat pentru azi...am de facut proiecte de mobilier chiar daca teoretic sunt in concediu.....a da, apropo, nu stiu din ce motiv cei cu care lucrez considera ca eu nu trebuie sa am concediu, eu nu am cum sa fiu bolnava sau sa am probleme, ca mananc sau merg la toaleta......ma cred oare WonderWoman?:))) le-as zice ca nu, dar cui ii pasa :-j
Abordezi niste subiecte care mi-e imi sunt foarte clare, dar sunt sigura ca foarte, foarte multa lume nu stie despre ce vorbesti sau nu vad deloc "accentul" asupra ce punctezi tu.........ma refer la jobul dominat in proportie de 90% de barbati, despre invidiile starnite, despre faptul ca nu ai dreptul la concediu sau sa fi bolnava si eu as mai adauga un inconvenient cu care ma infrunt in mod constant "tineretea". De foarte multe ori am vazut fete de mirare ale beneficiarilor cand mi-au intrat in birou si cautau "arhitecta", dar nicidecum pe mine.
RăspundețiȘtergereEu iti urez Succes!
noi artistii... bai, mi-a placut asta... hi hi
RăspundețiȘtergeresa vezi invazie...
PS : eu lucrez intr-un mediu cu 90% femei, deci sa fiu inteles...
vezi, usor usor simti ironiile mele din text ;)
RăspundețiȘtergereAm citit si cateva din articolele tale. Imi place si de tine ca esti direct(putin vulgar uneori, dar de-asta ai blog) sa te "desfasori" liber, fara cenzura:P
Raluca, de ce nu mai scrii pe blog? Imi place stilul tau, nici eu nu pot sa perii oamenii si de aceea am mult de suferit din aceasta cauza. Dar asta necesita energie in plus pentru a face fata reactiilor oamenilor. Unde ai disparut?! Vroiam sa iti cer niste pareri despre un proiect - casa familiala P+M.
RăspundețiȘtergereToate cele bune! Daniel